Dr. Zoe Stratulat a contribuit la realizarea cartii „Afectiunile aparatului respirator” lansata pe 26.02.2020, prin care puteti gasi articolul „Acupunctura in tratamentul afectiunilor aparatului respirator”:
Scurta istorie a acupuncturii
Pentru a ajunge din Orientul indepartat si complicat in Occidentul simplu si familiar, medicina chineza a depasit doua bariere: a spatiului si a timpului.
In ceea ce priveste spatiul, acupunctura a ramas mult timp specifica in Japonia si S-E asiatic unde, prin osmoza naturala, a fost adoptata, dezvoltata, imbogatita.
In ceea ce priveste timpul, a trebuit asteptat sec. Al XVII -lea, cand iezuitii minoritari in China, dupa o lunga sedere in mijlocul traditiilor Imepriului de Mijloc, la intoarcerea in Europa au prezentat descoperirea la curtea regelui XIV.
Este epoca din care parvin primele documente medicale, parte fiind adunate si prezentate de parintele Hervieu sub titlul “Secretele medicinei chineze constand in perfecta cunoastere a pulsului”, trimise din China de un francez.
Meritul iezuitilor francezi consta in elementul lor pionieresc, avangardist. Lor li se atribuie si crearea termenului de acupunctura de la latinescul punctura – intepatura si acus=ac, dar si precizie, acuitate. Deci Franta are onoarea de a fi prima tara din Occident care a gazduit medicina chineza.
Dupa o perioada de un secol, dr. Joseph Berlioz, tatal compozitorului, a reinceput sa exploreze acest teritoriu al tehnicii orientale. Mai tarziu, in anii 1950-1955, acupunctura patrunde in Anglia, Italia si treptat in restul Europei.
In SUA a trebuit sa apara rezultatele spectaculoase ale muncii dr. Becker in 1960 pentru ca metoda sa cunoasca un debut de notorietate.
Inspiratie si expiratie = nastere si moarte
Un concept important al medicinii chineze este suflarea.
Suflarea este vectorul vietii. Daca este absent, viata nu se dezvolta. Ea este animatorul intregului ansamblu viu; cea mai mica piedica ii modifica respiratia.
In miscarea permanenta a suflului se succed; o inspiratie si o expiratie, o nastere si o moarte, care este necesara ciclului biologic ca si nasterea.
De altfel, se spune in momentul mortii “ca-ti dai sufletul”, deci expiri.
Principiul binar Yin/Yang functioneaza perfect: este necesitatea unei alternative la respiratie; pentru a imprima miscarea necesara vietii.
Unitatea in sine nu poate fi asimilata unei stari de incremenire, ea raspunde unui echilibru, unei complementaritati.
Revenind la gandirea occidentala, vorbind de suflul vietii, vorbim cu siguranta de aerul pe care-l respiram si care este esential pentru viata.
Respiratia este activitatea prioritara a corpului uman. Putem trai zile fara apa, saptamani fara hrana, dar numai cateva minute fara aer.
Ingredientul cel mai important din aer este O2. Acesta este necesar pentru arderea alimentelor si producerea in final a E (energie). Acest proces de consum al O2, se numeste metabolism aerob – care necesita Oz pentru a trai; si metabolismul este termenul derivat din procesul chimic ce are loc in organism.
O2 e luat si absorbit in corp cu ajutorul plamanilor si al cailor respiratorii, intrand in circulatie prin milioanele de alveole pulmonare. De aici, sangele bogat in O2, ajunge la cordul stang si, prin intermediul arterelor, in tot organismul, pana la capilare, ce hranesc, fiecare element de tesut uman. Tesuturile absorb O2 din sange, impreuna cu alte elemente esentiale si componente chimice, care hranesc, de asemenea, procesul energetic, ce inntretine viata. Rezultatul din acest proces energetic este CO2. Acesta este evacuat, fiind returnat in plamani prin vene, ajunge la cordul drept si de aici la plamani, fiind eliminat prin expiratie.
Acest remarcabil proces de schimb se produce pe parcursul intregii vieti, functionand “fara sa gandim” asa cum spunea scriitorul George Bernand Shaw. Respiratia este un proces automat si involuntar, functionand perfect de bine prin el insusi, fara ca noi sa intervenim prin miscari obsnuite de respiratie.
Contrar inimii, de exemplu, care functioneaza automat, dar pe care noi nu o putem controla, respiratia este automata si controlata.
Cantatul si tipatul sunt doua exemple de utilizare voluntara a respiratiei. Vocea se poate lasa cazuta, uneori cand vrem sa vorbim incet sau sa cantam, ori in arta in cadrul jocului dramatic.
Dr Donald Lane, medic consultant la Spitalul Churchill din Oxford, a scris in acest sens despre dubla calitate a sistemului respirator si particularitatile musculaturii care se controleaza.
“Muschii respiratori” sunt unici intre muschii corpului. Ei pot fi activati sub comanda, dar functioneaza automatic in acelasi timp. Noi putem umple plamanii cu aer salin, dar ne putem respiratia pentru a nu inspira fum. Putem canta sau tipa. Utilizam, de asemenea muschii respiratori pentru a ajuta muschii bratelor si picioarelor, sa scriem sau sa mergem.
Dar daca muschii bratului sau piciorului ii poti pune in repaus, muschii respiratori nu pot “stationa”. Ei au un ritm propriu, involuntar si automat. Natura particulara a muschilor respiratori vine si din controlul lor dublu automatic, dar disponibil pentru utilizare voluntara.
In sfarsit pot fi spuse multe in legatura cu procesul respirator si mai ales cu mecanismul de producere a acestuia.
Diagnosticul energetic
Dar in cele ce urmeaza voi cauta sa punctez cateva elemente patologice (afectiuni) ale diferitelor segmente ce apartin aparatului respirator, stiind si subliniind inca o data importanta respiratiei pentru mentinerea vietii.
Pentru o intelegere mai buna, vom face apel la notiunile din medicina clasica in ceea ce priveste patologia si simptomatologia.
Si tot pentru obtinerea unui efect benefic in slujba bolnavului, voi indica pentru terapie p metoda recunoscuta de mii de ani – acupunctura.
Aceasta, pentru a demonsta inca o data, daca mai este necesar, importanta asocierii, a completarii elementelor de medicina clasica (occidentala) cu cele traditionale (orientale) in vederea obtinerii unui scop final, care este echilibrul = sanatatea.
Pentru a ajunge la terapia cu acupunctura este bine sa cunoastem cateva etape premergatoare si obligatorii in stabilirea diagnosticului energetic, fara de care acupunctura nu exista.
Se va incepe, intr-o prima etapa, prin examinarea pacientului si stabilirea unui diagnostic energetic cu precizarea celor 8 stari energetice.
Yang -> Yan
Plenitudine -> Vid
Exterior -> Interior
Frig -> Caldura
Aceasta ne informeaza numai asupra notiunii tulburarilor energetice din punct de vedere calitativ. Ea decide tehnica de stimulare care trebuie adoptata in fiecare situatie in parte: ace sau moxa, intepatura superficiala sau profunda, manevre de stimulare sau sedare etc.
In plus, Yang si Yin introduc deja notiunea de evolutivitate a unui proces, care poate fi acut (Yang) sau cronic (Yin).
Un alt obiectiv important in stabilirea diagnosticului este acela al precizarii meridianelor aflate in dezechilibru energetic, in ultima instanta, al alegerii punctelor necesare.
Trebuie mentionat faptul ca pe langa afectarea meridianelor principale (12) si a celor 6 meridiane mari (axe sau nivele energetice) alcatuite in cupluri de meridiane principale, exista o simptomatologie specifica afectarii fiecaruia dintre meridianele secundare (tendinomusculare, distincte, colongitudinale si extraordinare).
Simptomele apartinand dezechilibrului unui meridian sunt variate. Ele pot interfera cu cele ale altui meridian, astfel incat interpretarea lor trebuie facuta in contextul celorlalte elemente diagnostice culese prin: inspectie, palpare, observatie etc.
Simptomele meridianelor exprima anomaliile ce rezulta din modificarile patologice ale organelor Zang, ale viscerelor Fu si ale meridianelor.
In ceea ce priveste rolul inspectiei in stabilirea diagnosticului, sunt recunoscute cazurile atat clinicieni celebri cu diagnosticul “la prima vedere”. Primele informatii privind starea energiciilor fundamentale Zang Qi si Shen Qi sunt obtinute analizand tipul constitutional si, respectiv, temperamental al individului.
Alte elemnte de diagnosticare cuprind:
-expresia fetei si a ochilor
-somatotopia fetei
-culoarea pielii, a buzelor a urechilor
-starea dintilor
-forma mainilor
-examinarea limbii (motilitate, culoare, depozit lingual, somatotopie)
-palparea pulsurilor;fac parte din gesturile diagnostice obligatorii, in unele cazuri fiind de neinlocuit)
-mirosul transpiratiei si halenei
-ureche, planta, iris etc.
